The real-time exuberance Tommy brings to every note of every song he plays is palpable and infectious. His fans are in love with his unbound talent as a guitarist of multitudes, his ability to play three parts at once, always with pure heart and real soul. He is a true virtuoso. But he seems as delighted always with the magic of the music as the audience, if not more, and his joy illuminates everything.

Tommy was born in 1955 in Muswellbrook, New South Wales Australia. His father, an engineer who loved music and musicians, brought home an electric guitar one day with the intention of finding out how it worked. His mother, who played steel guitar, had shown him and his brother chords which got them started. Driven somewhat by a sibling rivalry, they developed contests that were both fun and educational and they became exceptional guitarists rapidly, and without formal training. Soon their big brother Chris was enlisted to play drums, and with their sister Virginia playing lap-steel, a family band was born. They called themselves The Emmanuel Quartet, but when people kept mistaking them for a classical string quartet, they changed the name to The Midget Surfaries. They entered a band competition, and easily surpassed all contenders to take first prize, a national TV appearance. After that show the producer told their dad he should take the band on the road and he agreed. Back home he told everyone the plan to sell the house and hit the road, and around age six Tommy went on tour.

In his twenties, he was the most sought-after performer and session musician in Sydney. By age 30, he was burning on electric guitar with several rock bands in stadiums across Europe. He could have gone on to live the rock star life. Yet, he yearned for something purer and closer to his heart. Casting off the reliable rock band engine of monstrous sonics blasting with chains of effects through monstrous stacks of amps, Tommy went acoustic. Stripping away everything but the essentials: one acoustic guitar in standard tuning played by one ambitiously unchained guitarist and a lover of song. Always it’s about melody, of expressing the tune not with a barrage of notes, but with those which touch the heart. And it’s about his singular greatness at translating the dimensional dynamics and dimensions of arrangements onto the six strings of his guitar. Although many scoffed that it was possible, Tommy made a series of hit albums as a solo guitarist, and became a major star first in Australia, and soon everywhere.

The inspiration for Tommy’s transformation was his hero, Chet Atkins, who represented the purity of one man, one guitar, and unlimited passionate for serving the song. Soon as he was able, he went to meet the man himself, in Nashville. Their bond was immediate, and like their music, existed beyond words. Chet picked up his guitar, and the two men jammed joyously for hours. Because, as Chet recognized instantly and told the world, musicians like this don’t come along that often; pay attention to this man. And people have paid attention from sold out shows all over the world to multiple Grammy nominations, ARIA Awards, IBMA Awards, and countless “Best Acoustic Guitarist” wins in numerous music magazine readers polls…. the world is taking notice. Of course, Chet knew of what he spoke. Tommy’s triumph on his singular solo path has been extraordinary. From the Midget Surfaries, he’s become beloved and revered around the planet.

Exuberanța în timp real pe care Tommy o aduce cu fiecare notă a fiecărei melodii pe care o cântă este palpabilă și contagioasă. Fanii săi sunt îndrăgostiți de talentul său nelegat de chitarist, de capacitatea sa de a cânta trei linii melodice deodată, întotdeauna cu inimă curată și suflet real. Este un adevărat virtuoz. Dar pare la fel de încântat mereu de magia muzicii ca și publicul, dacă nu mai mult, iar bucuria lui luminează totul.

Tommy s-a născut în 1955 în Muswellbrook, New South Wales, Australia. Tatăl său, un inginer care iubea muzica și muzicienii, a adus acasă într-o zi o chitară electrică cu intenția de a afla cum funcționează. Mama lui îi arătase lui și fratelui său acorduri care i-au ajutat să pornească în această călătorie muzicală. Impulsați oarecum de o rivalitate între frați, au dezvoltat concursuri care au fost atât distractive, cât și educative și au devenit chitariști excepționali rapid și fără pregătire formală. Curând, fratele lor mai mare, Chris, a fost înrolat să cânte la tobe, iar cu sora lor Virginia cântând la chitară lap-steel, s-a născut o trupă de familie. Ei s-au numit The Emmanuel Quartet, dar când oamenii i-au tot confundat cu un cvartet de coarde clasic, și-au schimbat numele în The Midget Surfaries. Ei s-au înscris într-un concurs de trupe și i-au depășit cu ușurință pe toți concurenții pentru a lua primul premiu, o apariție la televiziunea națională. După acel spectacol, producătorul i-a spus tatălui lor că ar trebui să ia trupa la drum și el a fost de acord. Întors acasă, le-a spus tuturor planul de a vinde casa și a pleca la drum, iar în jurul vârstei de șase ani, Tommy a plecat în turneu.

La vârsta de douăzeci de ani, a fost cel mai căutat interpret și muzician de sesiune din Sydney. Până la vârsta de 30 de ani, cânta la chitară electrică cu mai multe trupe rock pe stadioane din toată Europa. Ar fi putut continua să trăiască viața de rock star. Cu toate acestea, tânjea după ceva mai pur și mai aproape de inima lui. Renunțând la trupa rock, Tommy a trecut la acustic îndepărtând totul, în afară de elementele esențiale: o chitară acustică în acordaj standard și un chitarist ambițios, iubitor de cântec. Întotdeauna este vorba de melodie, de exprimarea melodiei nu cu un val de note, ci cu cele care ating inima. Deși mulți nu au crezut că este posibil, Tommy a făcut o serie de albume de succes ca chitarist solo și a devenit o vedetă majoră mai întâi în Australia și în curând peste tot.

Inspirația pentru transformarea lui Tommy a fost eroul său, Chet Atkins, care a reprezentat puritatea unui bărbat, a unei chitare și a pasiunii nelimitate de a servi cântecul. De îndată ce a putut, s-a dus să-l întâlnească în Nashville. Legătura lor a fost imediată și, la fel ca muzica lor, a existat dincolo de cuvinte. Chet și-a luat chitara, iar cei doi au cântat bucuroși ore întregi. Pentru că, așa cum Chet a recunoscut instantaneu și a spus lumii, muzicieni ca acesta nu vin atât de des; fiți atenți la acest om. Și oamenii au acordat atenție de la spectacole sold out din întreaga lume până la mai multe nominalizări la premiile Grammy, premii ARIA, premii IBMA și nenumărate victorii în sondaje de genul „Cel mai bun chitarist acustic” ale revistelor muzicale. Desigur, Chet știa ce vorbea. Triumful lui Tommy pe calea sa individuală a fost extraordinar. De la Midget Surfaries, el a devenit iubit și venerat în întreaga planetă.

Az a valós idejű tombol, amelyet Tommy minden lejátszott dalának minden hangjába hoz, érezhető és ragályos. Rajongói szerelmesek a gitárhoz nem köthető tehetségébe, a képességébe, hogy egyszerre három dallamsort tud énekelni, mindig tiszta szívvel és igazi lélekkel. Ő egy igazi virtuóz. De úgy tűnik, mindig éppúgy lenyűgözi a zene varázsa, mint a közönséget, ha nem még jobban, és az öröme átsüt.

Tommy 1955-ben született Muswellbrookban, Új-Dél-Walesben, Ausztráliában. Édesapja, mérnök, aki szerette a zenét és a zenészeket, egy napon hazavitt egy elektromos gitárt azzal a szándékkal, hogy megtanulja, hogyan működik. Édesanyja olyan akkordokat mutatott neki és testvérének, amelyek segítettek nekik elindulni ezen a zenei úton. Némileg a testvéri rivalizálástól vezérelve szórakoztató és tanulságos versenyeket dolgoztak ki, és gyorsan és formális képzés nélkül kivételes gitárosokká váltak. Hamarosan bátyjukat, Chris-t besorozták dobolni, és nővérükkel, Virginiával lap-acél gitáron egy családi zenekar született. Emmanuel Quartetnek hívták magukat, de amikor az emberek összetévesztették őket egy klasszikus vonósnégyessel, megváltoztatták a nevüket The Midget Surfaries-ra. Beneveztek egy zenekari versenyre, és könnyedén legyőzték az összes versenyzőt, és hazavihették az első díjat, a nemzeti televízióban való megjelenést. A műsor után a producer azt mondta apjuknak, hogy vigyék útra a zenekart, és ő beleegyezett. Otthon mindenkinek elmondta a ház eladási tervét, és útnak indul, és hat éves kora körül Tommy turnézni kezdett.

Húsz évesen már Sydney legkeresettebb előadója és session zenész volt. 30 évesen elektromos gitáron játszott több rockbandával Európa-szerte stadionokban. Élhette volna tovább a rocksztár életét. Azonban valami tisztábbra és szívéhez közelebb állóra vágyott. A rockzenekar feladásával Tommy akusztikussá vált, és mindent levetkőzött, kivéve a legszükségesebbeket: egy szabványos hangolású akusztikus gitárt és egy ambiciózus, dalszerető gitárost. Mindig a dallamról szól, a dallamot nem hanghullámokkal fejezi ki, hanem olyanokkal, amelyek megérintik a szívet. Bár sokan nem tartották ezt lehetségesnek, Tommy szólógitárosként számos sikeres albumot készített, és először Ausztráliában, majd hamarosan az egész világon is jelentős sztár lett.

Tommy átalakulásához hőse, Chet Atkins inspirálta, aki egy férfi tisztaságát, egy gitárt és a dal szolgálata iránti határtalan szenvedélyt képviselte. Amint tehette, elment hozzá Nashville-be. Kapcsolatuk azonnali volt, és zenéjükhöz hasonlóan szavak nélkül létezett. Chet elvette a gitárját, és ők ketten boldogan játszottak órákon át. Mert amint azt Chet azonnal felismerte és a világnak elmondta, ilyen zenészek nem jönnek olyan gyakran; vigyázz erre az emberre. És az emberek a teltházas műsoroktól a világ minden táján több Grammy-jelölésre, ARIA-díjra, IBMA-díjra és számtalan győzelemre figyeltek fel a zenei magazin „Legjobb akusztikus gitáros” szavazásán. Chet persze tudta, miről beszél. Tommy győzelme egyéni útján rendkívüli volt. Midget Surfaries óta szerették és tisztelik az egész bolygón.